Descrierea atracției
Beachy Head este o stâncă de cretă pe coasta de sud a Marii Britanii, în East Sussex, lângă orașul Eastbourne. Stânca are 162 m înălțime și este cea mai înaltă stâncă de cretă din Marea Britanie.
Creta ca rocă s-a format în perioada geologică, denumită perioada Cretacic târziu, în urmă cu 65 până la 100 de milioane de ani. Apoi, această zonă era sub apă. În epoca cenozoică, a existat o înălțare tectonică și, când s-a încheiat era glaciară și s-a format Canalul Mânecii, stâncile de cretă albă de pe coasta Sussex și-au dobândit aspectul actual. Datorită acestor stânci, insula Britaniei și-a primit numele latin Albion - Alb.
Stâncile albe au servit mult timp ca ghid pentru marinari, dar navigarea în jurul acestei pelerine este destul de periculoasă, iar în 1831 a început construcția farului Bel-Tu, puțin la vest de Beachy Head. A fost pus în funcțiune în 1834, iar în 1999, din cauza eroziunii rocilor, farul a trebuit mutat la 15 metri spre interior. Luminile Bel-Too erau adesea ascunse de ceață sau de nori joși, iar în 1902 a fost descoperit un al doilea far, situat în mare, la poalele Beachy Head. Farul avea trei păzitori, iar luminile sale erau vizibile la 42 km distanță în largul mării. În 1983, farul a fost complet automatizat.
Această zonă din Sussex este acum o atracție turistică populară. La vest de Beachy Head este un grup de stânci de cretă numite Șapte Surori (deși există de fapt opt stânci, nu șapte). Între ele se află satul Birling Gap, unde există un hotel și un restaurant, iar până la poalele stâncilor puteți coborî pe o scară metalică fixată pe un perete de cretă.
Din păcate, Beachy Head este destul de popular printre sinucideri. Se clasează pe locul trei în lume după Podul Golden Gate din San Francisco și Pădurea Aokigahara din Japonia. Cea mai veche sinucidere a fost înregistrată aici în secolul al VII-lea. Potrivit unor rapoarte, până la 20 de decese apar pe Beachy Head pe an, însă statisticile sunt închise pentru a nu provoca potențiale sinucideri. Organizațiile de caritate religioase locale patrulează în mod regulat coasta, iar barmanii și șoferii de taxi locali sunt mereu în căutarea. Activiștii acestor organizații cred că acoperirea detaliată a acestor sinucideri în mass-media îi provoacă pe oameni.
