Descrierea atracției
Tunelurile din Sarajevo sunt o amintire a războiului civil din Balcani din anii nouăzeci. Locuitorii din Sarajevo care au supraviețuit asediului îl numesc „tunelul speranței”, „tunelul vieții”, subliniind importanța acestei structuri pentru oraș și pentru rezultatul războiului.
Această atracție nu este un monument arhitectural, nu un castel antic sau un parc celebru. Aceasta este moștenirea unui război care a schimbat complet viața și geografia unei regiuni întregi. Semnificația tunelului este dovedită de faptul că a fost așezat manual în cel mai scurt timp posibil: 2800 de metri în șase luni.
În timpul asediului de la Sarajevo, aeroportul a devenit un teritoriu neutru controlat de forțele ONU. Prin intermediul acestuia, orașul a primit ajutor umanitar pentru rezidenți. Cu toate acestea, forțele armate bosniace aveau nevoie și de muniție, care nu putea fi transferată prin intermediul forțelor de menținere a păcii. Pentru aceasta a fost săpat un tunel. Intrarea sa se făcea într-o casă nedescrisă de lângă aeroport, iar ieșirea se făcea într-o zonă rezidențială a teritoriului bosniac Sarajevo.
Începerea lucrărilor a fost dificilă din cauza lipsei de forță de muncă, instrumente și materiale pentru realizarea lucrărilor subterane. Tunelul a fost săpat cu lopeți și picături, non-stop, în trei schimburi. Terenul a fost scos în roabe, în secret de la ONU și de la sârbi. De mai multe ori apele subterane au inundat pasajul; au trebuit să fie sângerate și manual.
În iulie 1993, primele provizii militare către oraș au trecut prin tunel. La început, tunelul era doar un pasaj de pământ noroios, fortificat cu lemn și metal. Marfa a fost livrată manual. Mai puțin de un an mai târziu, mici căi ferate au legat ambele capete. Aceleași căruțe feroviare mici transportau încărcături de până la 400 kg de-a lungul lor.
La un moment dat, existența tunelului a devenit cunoscută observatorilor ONU. De asemenea, au început să folosească acest drum pentru a ajunge în orașul asediat.
Etapa finală a amenajării tunelului include așezarea unui cablu electric, sisteme de pompare a apei subacvatice. O conductă a fost pusă pentru a livra petrol în oraș. Apoi au adus lumini electrice și un cablu de telefon.
Timp de doi ani și jumătate de asediu prin tunelul asediat Sarajevo a lăsat aproximativ 400 de mii de refugiați.
