Descrierea atracției
Muzeul D'Orsay nu ar exista deloc dacă nu ar fi înțelepciunea președintelui francez Georges Pompidou.
În 1898, pe râul Sena, pe locul Curții de Conturi distruse de revoluție, a apărut prima stație electrificată din lume a companiei feroviare Paris-Orleans. Arhitectul Victor Laloux era pe deplin conștient de responsabilitatea sa: clădirea era construită chiar în centrul Parisului, vizavi de Tuileries. Stația cu 16 platforme, hoteluri și restaurante este excelentă. Fațada de pe terasament este decorată cu arcade de piatră. În interior, toate structurile metalice sunt ascunse de marmură albă. Două pavilioane laterale sunt decorate cu un ceas imens.
Gara a fost construită pentru Expoziția Internațională din 1900, dar viața sa s-a dovedit a fi scurtă: până în 1939, trenurile nu mai circulau de aici.
În 1971, s-a decis demolarea clădirii. La aceasta s-a opus președintele Georges Pompidou, cunoscător de artă, critic literar și profesor de literatură. Prin decretul său, clădirea a fost declarată monument. Sub președintele Giscard d'Estaing, a început reconstrucția stației. În 1986, aici a fost deschis un muzeu.
Tema sa a fost definită după cum urmează: un muzeu de arte și meserii din a doua jumătate a secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea. Astfel, d'Orsay umple golul cronologic dintre colecțiile Luvru și Muzeul de Artă Contemporană de la Centrul Georges Pompidou.
Inima d'Orsay este o splendidă colecție de picturi impresioniste. Aici este expus precursorul impresionismului, captivanta „Olympia” de Edouard Manet, care a provocat la un moment dat un scandal monstruos. Expoziția prezintă tablouri ale unor maeștri precum Van Gogh, Gauguin, Degas, Corot, Courbet, Pizarro, Renoir, Signac, Toulouse-Lautrec, Ingres. Lucrările lor sunt expuse la etajul superior, al treilea, unde vizitatorii se grăbesc imediat. Interiorul muzeului cu spațiile sale colosale face o impresie puternică.
Expoziția lui D'Orsay este organizată conform principiului „nicio ierarhie a valorilor artistice”: picturile unor artiști puțin cunoscuți sunt expuse alături de operele marilor. De asemenea, muzeul este dispus să găzduiască expoziții temporare. De exemplu, expoziția „Ultimul portret” a făcut posibilă vizualizarea măștilor de moarte ale unor artiști remarcabili - Beethoven, Wagner, Edith Piaf, Mahler.
