Descrierea atracției
Comédie Française nu este doar cel mai faimos teatru francez, ci și singurul teatru de repertoriu finanțat de stat din țară. Este situat în centrul orașului, lângă Palais Royal.
Regele Ludovic al XIV-lea stătea la sursă. Un îndrăgostit spectator de teatru, el a emis un decret prin care unea cele două trupe pariziene de frunte în Teatrul Comedianților francezi și îi acorda dreptul exclusiv de a arăta spectacole la Paris. Teatrul a primit sprijin financiar și un superintendent, care a determinat repertoriul și compoziția trupei.
Teatrul de la curte era un parteneriat de actori („societe”). Venitul a fost împărțit în acțiuni datorate membrilor parteneriatului („societăților”). Această structură a persistat tot timpul, cu excepția perioadei Revoluției Franceze. Apoi Adunarea Constituantă a redenumit Teatrul Națiunii Comédie Francaise și și-a anulat toate privilegiile. Trupa s-a împărțit imediat în regaliști și republicani. Republicanii au creat Teatrul Republicii. Iacobinii au arestat pe toți cei care au rămas în trupă și i-au condamnat la ghilotină. Cei condamnați la moarte au fost salvați după răsturnarea lui Robespierre.
Viața creativă a teatrului a fost reglementată în detaliu de carta aprobată de Napoleon în timpul petrecut la Moscova. Patruzeci de reguli ale cartei impuneau reuniuni săptămânale ale trupelor, îndatoririle colegilor să joace pe scenă în fiecare zi, fără dreptul de a refuza rolul. Această structură este păstrată până în prezent, cu excepția faptului că există mai mulți socialiști. Pe lângă ei, pe scena locală joacă actori invitați, „pensionari”. Fiecare pensionar caută să treacă la statutul de socialiteter - o astfel de tranziție crește semnificativ câștigurile.
Numele neoficial al teatrului este Casa lui Moliere: trupa marelui comediant a jucat la Palais Royal între 1661 și 1673. Teatrul conține scaunul în care Moliere ar fi murit în timpul spectacolului The Imaginary Sick (de fapt, el a murit deja acasă).
Sarah Bernhardt, Jeanne Samary, Jean Mare au jucat pe scena Comediei Francaise. Tradițiile teatrului includ o aderare constantă la dramatismul ridicat, o atenție accentuată la vorbire și limbaj. Astăzi, Comedie Francaise este aproape singurul teatru clasic la scară națională din lume care se angajează cu îndrăzneală în experimente creative.
