Descrierea atracției
Strada Gaono este una dintre cele mai vechi străzi situate în orașul vechi din Vilnius. Această stradă a fost numită după popularul gânditor religios, cunoscător, interpret al Torei și Talmud Eliyahu ben Zalman, supranumit Vilna Gaon, care a trăit în secolul al XVIII-lea.
Cele mai vechi mențiuni despre evreii din Vilnius datează din secolul al XVI-lea, dar unele surse spun că au apărut în secolul al XIV-lea. Prințul lituanian Gediminas le-a cerut să vină în Lituania, promițându-le că le va da privilegii, pentru că atunci principatul avea foarte mult nevoie de negustori, finanțatori, artizani. Evreii s-au mutat la Vilnius de la Hansa și s-au așezat în ghetoul evreiesc, care era îngrădit de străzile orașului vechi. Dar evreii s-au stabilit foarte curând în tot orașul, angajându-se în comerț, construind case și școli. Străzile cartierului evreiesc s-au remarcat prin arhitectură interesantă: deasupra străzilor existau arcuri transversale, dând o caracteristică unică străzilor.
Înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, strada se numea Gidu, iar în perioada liniștită dintre războaiele mondiale, strada se numea Gaona, în perioada sovietică - Stiklu. Numerotarea caselor din stradă provine din piața K. Sirvydas, precum și din intersecția cu Dominikonu și Universiteto.
Strada Gaono este una dintre cele mai vechi străzi situate la granița Cartierului Evreiesc. Pe stradă există clădiri vechi cu unul, două și trei etaje, cu curți și felinare. Casele străzii au fost în mod repetat supuse restaurării și reconstruirii, dar putem spune că practic au fost păstrate fără modificări deosebit de importante încă din secolul al XIX-lea. Calea străzii reprezintă blocuri de granit căptușite cu rânduri.
În partea dreaptă de vest a străzii există un palat cu trei etaje al familiei Guretsky, orientat spre stradă cu fațada laterală, decorat cu un mic turn oval, care joacă rolul unui contrafort; în timpul războiului, a fost folosit ca apărare. Clădirea a fost construită în stilul clasicismului timpuriu, ale cărui trăsături au supraviețuit până în prezent. Astăzi turnul de colț servește drept intrare în galerie. Etajul inferior al acestei clădiri este ocupat de magazinul de îmbrăcăminte Dabita.
Casa vecină va fi folosită ca magazin de încălțăminte, unde atârnă o hartă cu planul ghetourilor de la Vilnius, precum și o placă memorială care arată locul în care se aflau porțile „Micului ghetou” în 1941. Această casă se afla în posesia oficiului poștal din Vilna. Unele clădiri de pe strada Gaono sunt deja ocupate de hoteluri și restaurante scumpe.
În partea stângă a părții de est a străzii se află Piața K. Sirvydas, care a fost construită pe locul unui lot vacant format după cele mai puternice bombarde distructive din timpul războiului din 1944.
Imediat în spatele pieței (pe strada Djeyi) se află strada Schwarzo. Casa de pe această stradă obișnuia să aparțină capitolului catedralei; găzduia un cămin pentru studenți. În timpul celui de-al doilea război mondial, acest loc a fost granița Micului Ghetou. Clădirea este o casă cu faianță cu două etaje. A aparținut unei familii pe nume Klyachko, iar în 1861-1941 clădirea a fost o casă de rugăciune evreiască. Acum, în această casă, după lucrările de restaurare și construcție efectuate în 2000 cu fonduri alocate de Austria, Ambasada Republicii Austria se află în Lituania.
În apropiere se află o clădire roșie care aparținea anterior familiei Podbereski. Casa este unul dintre obiectele protejate de stat ca obiect al patrimoniului cultural și istoric. Clădirea a suferit în mod repetat un număr considerabil de reconstrucții, precum și reparații care au continuat de-a lungul secolelor 16-19. În plus, casa a fost reconstruită dintr-o clădire cu trei etaje în una cu două etaje și, în cele din urmă, a fost în cele din urmă reconstruită din 2004 până în 2008. La parter există un magazin de bijuterii chihlimbar la numărul 10, iar din curte puteți ajunge prin „brama” din Vilna până la studioul de cusut.
