Descrierea atracției
Moscheea Aslankhane din Ankara este o moschee veche, care se distinge prin arhitectura sa neobișnuită și forța structurală. Moscheea are multe nume printre oameni, dar cel mai adesea se numește Casa Leului, deoarece pe peretele care se învecinează cu moscheea și aparține complexului de înmormântare, există statui de lei. Este situat nu departe de cetatea Hisar. A fost construită de selgiuci în secolul al XVIII-lea pe teritoriul unei foste catedrale romane.
Toate clădirile selgiucilor sunt de interes pentru istoricii și oamenii de știință moderni, deoarece s-au remarcat nu numai prin frumusețea vizuală și armonia arhitecturii, ci și prin forța lor extraordinară, care ajută la rezistența vremurilor. Principalul constructor al moscheii a fost Ahi Sherafeddin, șeful frăției religioase din Ahi. Moscheea este adesea numită după el, iar vizavi de templu se află mausoleul său. În timpul construcției, au fost utilizate detalii arhitecturale, în special în proiectarea structurii de susținere, care sunt caracteristice epocii romane și bizantine, precum și materialele de construcție din ruinele fostelor temple, de exemplu, marmura albă în decorul Poartă. Originea Seljuk a moscheii este confirmată de prezența unui mihrab clasic cu decor fin de perete din email. Tot în interior există un minbar, finisat cu sculpturi în nuc.
Moscheea are o trăsătură distinctivă - o boltă care se sprijină în mod fiabil pe douăzeci și patru de coloane, decorate cu sculpturi din lemn, creând o impresie extraordinară a interiorului. Moscheea are un număr mare de nișe diferite decorate cu sculpturi. Datorită decorului abundent din lemn, moscheea este numită și Moscheea Pădurii. Templul se remarcă și prin faptul că a păstrat vechea locuință a dervișilor, care se numește tekke. Anterior, minaretele moscheii erau decorate cu plăci albastre, dovadă fiind fragmentele de perete care au supraviețuit. Datorită acestui element decorativ, ne putem imagina cât de grandioasă a fost moscheea în cele mai vechi timpuri.
