"Și acolo este golul… Și există autogolul lui Schillaci." Vocea lui Bruno Pizzul care răsună de la toate televiziunile acordate pe Raiuno și de la toate ferestrele larg deschise o amintesc de parcă ar fi fost ieri. La fel și acel vuiet al CEP din seara de 9 iunie 1990. Au trecut exact 30 de ani.
Totò Schillaci, care din când în când mai poate fi văzut prin cartierul său din Palermo, cu ridurile deoparte, pare aproape mai tânăr decât atunci când cu ochii săi sălbatici a făcut Italia să visezeA crescut în Cep, un cartier care reprezintă un centru de locuințe sociale, dar care – după cum însuși Totò își amintea în urmă cu câteva luni la televizor – pentru mulți din Palermo este un „centru de elemente periculoase”.
Și da, în acele nopți magice, Italia se aștepta la cele mai celebrate și experimentate Vialli și Carnevale. Și în schimb cel mai periculos element al azzurrilor a fost Schillaci. Până cu câteva luni înainte, Totò juca în B la Messina. Aceasta este, poate, explicația expresiilor de pe chipul său, aproape neîncrezător, în fața reflectoarelor lumii îndreptate spre el. Aceeași lume care îl observă pe Schillaci în minutul 79 al Italiei-Austria, când Totò, cu o lovitură de cap, umflă rețeaua și inimile a 60 de milioane de italieni. Și inevitabil camerele se aprind și pe Cep. Într-adevăr, ei revin, pentru că acele străzi, din nou în 1990, în martie, au văzut-o pe Santina Renda, o fetiță de 6 ani, dispărând în aer.
„Cine a văzut-o?” se conectează săptămâni întregi, arătând fețele încruntate ale unui cartier îndurerat dedin cauza dispariției Santinei. Iar în seara zilei de 9 iunie 1990, în acel gol al lui Totò împotriva Austriei și în acea explozie de bucurie a Cepului există probabil și dorința unei realitati, pline de probleme, care să lase luni grele în urmă.
Santina nu va mai veni niciodată acasă. Schillaci, pe de altă parte, este încă văzut des la CEP. Nu și-a uitat niciodată originile. Acele grădini cenușii, sub Monte Cuccio, care au trăit, grație golurilor și ochilor lui Totò, o vară magică și tristă. O vară care pare a fi ieri. O vară eternă.
